marți, 12 iulie 2011

fara titlu

De fel, sunt cam impiedecata si in orice moment exista riscul sa pierd tot ce-am realizat pana acum. Mi-a fost frica de ideea ca voi ajunge sa dezamagesc oamenii care cred in mine, mi-a fost frica ca ma voi dezamagi si pe mine.Ei bine, am facut-o. Uhh si ce doare!
Ma simt cam inutila si obosita. Tot ce inainte puteam obtine cu putine eforturi acum imi este greu si sa ma gandesc la acele lucruri...nu le merit..
Putin cam trista, putin mai multe lacrimi, putin mai multe lamentari, mult mai putini prieteni si cam putina inceredere in tot...mai ales in mine. Cam asa te simti cand iti bati joc de un vis, doua, trei...toate... te simti nasol!
Este ciudat...am crezut ca e un joc, unde pot manipula personajele si pot schimba decorul dupa cheful meu. Am crezut ca pot pune piua oricand si ca pot introduce o noua regula in joc, dupa placul meu. Am crezut si in happy-ending mai devreme decat era cazul.

Poveste

... si tot cu aceeasi ochi vad ceea ce vezi si tu, dar nu ma multumesc cu atat, vreau taramul meu, fara timp si spatiu. vreau ceea ce mi s-a promis in copilarie...Mi  s-a spus ca atunci cand voi fi mare imi voi trai basmul si va fi mult mai frumos decat cele citite. Consider ca sunt suficient de mare sa primesc tot ce mi s-a promis. Nu stiu daca merit, pentru ca inca nu stiu sa definesc binele si nici raul, cred eu, ca stiu sa fac diferenta dintre ele, dar nu sa le definesc.


Unde s-a rupt firul povestilor? Toti am crescut cu aceleasi povesti , aceleasi basme...cu totii visam sa fim eroi, sa facem bine pentru cineva. Baietii il idolatrizau pe "Fat frumos" iar fetele pe "Frumoasa din padurea adormita" sau "Cenusareasa"...De ce ne-am uitat visul fara sa-l indeplinim?De ce am ajuns niste marionete?   De ce am uitat ca trebuie sa fim altfel? Haine,masini,fite, figuri, blonde piptigaiate, imitatii de vedete, increzuti agramati, rahati...sunt valuri ce ineaca. Ma enervez ca jocurile societatii ma obliga sa fiu ceea ce nu sunt...doar pentru a fi in timpul prezent. Ma omoara, ma usuca...ma schimba...ma fac sa uit ce sunt cu adevarat...ma fac sa uit ce am invatat din sutele de pagini citite.


Am fost ciudata de mica, mi-am creat propria poveste de noapte buna...Nu-mi doream un castel si nici nu imi imaginam ca am parul sau chipul Ilenei...insa visam la un"Fat frumos" pentru ca reusea sa iubeasca o singura fata.. Imi doream prieteni ca in Vrajitorul din Oz ..nimeni nu era perfect...dar toti aveau acelasi scop, sa primeasca ceea ce le lipseste.. Ca frate il doream pe Hansel...Vroiam si eu o oglinda... sa-mi spuna ce este gresit la mine si mai ales cum sa-mi corectez acele greseli., prea banal sa-ti spuna ca esti frumoasa...cea mai frumoasa. Nu ma refer la defectele fizice...in povestea mea aparentele nu contau. Vroiam sa-mi indeplineasca si mie cineva trei dorinte...mi-as fi dorit sa vad un apus pentru mine...sa stiu ca este pentru mine. Sa am un confesor ideal ..caruia sa-i spun tot .Si a treia: sa nu cunosc vreodata durerea sufleteasca.


De ce ma simt in plus in lumea asta? De ce inca visez...daca cei din jurul meu nu o fac?. De ce inca mai cred in cuvintele oamenilor...daca totul se rezuma la interese si chef. De ce ma simt "Singur pe lume" daca Remi nu a fost niciodata singur. Intotdeauna au fost oameni care se gandeau la sufletul lui...si mai ales... de ce finalul a fost atat de banal?! As fi vrut sa am puterea sa schimb finalul....


 De ce acum stau in casa..daca stiu ca doare? De ce scriu ceea ce gandesc...daca sunt constienta ca putini sunt ce-i ce ma inteleg De ce m-am blocat acum? aa m-am gandit la cei ce nu inteleg ce-am scris...hai asculta piesa asta...si gandeste-te la cine esti cu adevarat si la ceea ce iti doresti. Nu te vede nimeni...nu trebuie sa te prefaci ! Fii tu ...macar  o clipa! NE "vedem pe 13" ca in basme!